1

U Primu di Settembre

U sole d’estatina ùn si ne vole andà
È tuttu lu cuntornu ellu face cantà
Si sente filetta, menta è finochju
Sopra la piaghja, splendida, corre l’ochju
Radica è ceppu ! Amici è parenti
Sò à cannella strinta è stringhjenu li denti
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì.

È u vechju dicia : tuccava à mè
Quessa ùn hè micca ghjusta è ùn si sà perchè
Ùn ci hè più nè tempi nè ore
Di a nepita esce forte l’odore
Bonu, callu, prufondu è paisanu
Chì copre u paese è tuttu lu suttanu
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Ma ùn vale à pensà, forse menu ancu à dì.

Cum’ella hè accaduta ognunu vole sapè
Si volta è si gira ma ùn basta à vulè
E petre di li muri ci guardanu passà
Sò testimoni muti à fin’di ramentà
Nantu à lu scalone, di una casa chjosa
Un gattu russicciu misteriosu posa
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì.

Turnata nant’à locu a ghjente si ne stà
Ognunu s’avvicina ma ùn sà più parlà
Quant’è u mai più hè grande dulore
Ma per dà capu ci hè lu nostru amore
U sempre di lu core ne face d’argumentu
U viotu ùn pò nunda contr’à u sentimentu
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì
Ciò ch’ùn hè da capì ùn ci vole à circà
Ma pocu vale à dì, forse mancu à pensà.