1

U lamentu di u Pastore

A notte fala serena
Nantu stazzu addruminititu
Si disceta la mio pena
Di vive cume un rimitu
Da l’auturnu à u veranu
Monte, Fiuminale è Pianu.

Muntu aghju e mio caprelle
E u mio latte cullatu
Lavatu le mio tinnelle
Pane è casgiu aghju manghjatu
Di seculi è seculori
Ripasti di i pastori.

Cusì longhe e serate
In campagna fumicosa
Quanti sogni è pensate
Chì vanu versu a sposa
Tristamentu m’addrumentu
Fiara accesa è focu spentu

Appena spunta l’albore
Si principia la ghjurnata
Nunda ùn si lascia trascorre
Perchè sempre malandata
E cusì di tondu in tondu
Ciò ch’hè in cime piglia fondu

E campile sò smarite
Regna a machja pertuttu
E lamaghje sò surtite
Anu tombu fronde è fruttu
Nu a campagna sculurita
Un ci hè più segnu di vita

Scrive vogliu à u guvernu
Ch’ellu pigli un arrestatu
Ch’ellu sia dolce l’inguernu
E u veranu attempatu
Ch’ellu pigli e misure
Contra e nostre sciagure.

Maladiscu u prugressu
L’inghjustizia è u rumore
Tutti li correnu appressu
A u poveru pastore
Da la piaghja à a muntagna
Hè per tutti una macagna.

Lasciu dì perchè mi piace
Ascoltu ma nunda sentu
Lasciu à stà u ben chì ghjace
Mi stò in u mio turmentu
Accantu à e mio caprelle
Liberu sò cume elle.