1

U Lamentu di Petrucciu

Ch’ell’ùn fussi mai spuntatu
L’albore issa matina
A nutizia chì hà purtatu
O la mio trista ruina
U mio figliolu anu tombu
À Petrucciu u mio culombu.

U mio Petrucciu era un fiore
Prufumatu di bellezza
Giuvanottu di valore
Senza alcuna gattivezza
U so core era un mulinu
D’amore per u vicinu.

Quant’hè crudu lu dulore
Chì m’affanna è mi stringhje lu core
Quant’hè dura la mio sorte
A mio pena hè troppu forte
Brutta sterpa maladetta
Diu ferà a to vindetta.

Brutta sterpa maladetta
Diu ferà a to vindetta.