1

U Barbutu di Chera

Altu era di statura
Nasu d’acula in a figura
Incù a barba patriarcali
Era un pueta ‘l’Arcinivali,

Cinta rossa è cappiddonu
Sempri adossu di bon tonu,
E l’abittu viddutinu
Avviò u so distinu

Mai la pippa for di bocca,
Zia Lucia filendu a rocca,
Faciani un coppiu stimatu
Da Cagna à Partusatu

Sutt’a l’obussi si truvaia,
Eddu scrivia à chi l’amaia,
Monda volti à la suredda
Li mandaia la so littaredda.

In i so versi in puisia,
Mancu un’ uncia d’arasia,
Da cori è anima beddi schietti,
Surtiani sempri i strufetti.

In ogni gioia o circustanza,
Impruvisala ‘lla so stanza,
Infialsala li paroli,
Incù brama è incù calori.

Cantaia Il so pasciala
Chera, Sotta e Il Pughjala,
Ni rima d’ogni paesu
Ni facia lu conturesu.

A ghjisgiola di Santa Lucia
Accodd’ à tutti un Il pudia
Ma la piazza parucchiali
Feci unori a lu cirimuniali.

Pensu sempri à lu Barbutu,
Ci daghjia tant’ alutu,
Salutu la so discindenza,
Ch’ancu edda si ni trova senza