1

T’Averia

T’averia vulsutu dà
Una spassighjata à lu veranu
Un ghjornu novu è l’albore
Tutt’è dui à u chjarore
Chi a luce bionda ch’in mè corre. Bis

T’averia vulsutu dà
Basgi marini di l’estate
Lu silenziu è l’ambata
Di le mio voglie assulanate
Mentre si scoglie u passatu. Bis

T’averia vulsutu dà
U ballu di l’autunnu
Di culori è d’oru annicatu
E lu mio capu assirenatu
A lu to solu accunsentu. Bis

T’averia vulsutu dà
Tante carezze per lu to invernu
Per mai più avè u fretu
E in una strinta di manu
Move u focu è a fame. Bis

T’averia vulsutu dà
Le mio parolle secrete
Nu i porti di a notte
Quandu in mè ti rispundia
La to dulurosa forza. Bis

T’averia vulsutu dà
A sola meia certezza
E l’ultimu sonnu
Di lu mio core statu chjosu
In quella stanza di un ghjornu. Quarte