Ruvina

Ma tù l’hai vistu ’ssu quarciu seccatu
Mustrendu pietosa è scarza di fronde.

Sfidendu quantunque di u celu le sponde
Malgratu l’offesa d’un ghjambu cascatu.

È poi cunnosci u casale falate
Purtelli accecati, ferite prufonde.

E mure è quadrere cascate in le gronde
Mughjendu in lu ventu’ssu pientu malatu.

Di populu corsu chì n’hè diventatu
Omu di putere duve l’hai mandatu.

Sè l’alburu seccu n’hà per poche stonde
Ne si causa tù d’avellu sfiatatu.

Sè casa ruvina à nimu ùn risponde
L’elettu chè tù si, ne porta mandatu !