1

Nostalgia

Rivecu a mio mamma bella cumè à trent’anni
Incu li so fiori in pettu colti da matina
E rivecu u mio babbu incu stu cappelu negru
Chì cullava in paese tra mezu à le vigne

U fiume di la vita corre troppu in furia
Oghje anu tutt’i dui i cappeli di nebbia
Ma eiu i vecu sempre cun l’ochji d’un zitellu
E quandu pensu à què mi vene a nostalgia

Duie loghje, un sulaghju è un vechju scalone
A casa induve sò natu ùn’era un palazzu
Rigali per Natale ci n’era pocu è micca
Ma aghju campatu quì i più bell’anni di a mio vita

Un’era la miseria ben chì s’assumigliava
Ma c’era sempre u sole po c’era l’amicizia,
In stu paese persu, in stu paese caru
E quandu pensu à què mi vene a nostalgia

Ma quandu pensa a tè tandu mi scappa u pientu
Tuttu st’amore persu ùn mi nè possu scurdà
Ma quandu pensu a tè si calmanu li venti
Si spenghjenu li fochi e nasce a nostalgia

E rivecu li vechji chì si ne sò andanti
Per ste machje fiurite quassù in paradisu
S’anu lasciatu quì troppu piazze viote
Cun’elli Ghjesù Cristu parlarà u corsu

Dumè s’hè spatriatu Antone si n’hè mortu
A scola l’anu chjosa ùn c’era chè trè zitelli
Un pinzutu hà cumpratu ind’è lu c’era u mulinu
E quandu pensu à què mi vene a nostalgia