Nant’à e Labbre

Ch’avemu nant’à e labbre ?
Solu u silenziu avemu
Parolle ritenute
Da e vergogne sceme
Quandu ci vuleria
Ci vuleria invece
À dì ciò chì ci piglia
À dì ciò chì ci impreme.

Ch’avemu nant’à a bocca ?
Troppu sempre acqua in bocca
È per quanti mutivi
Ci ne firmemu privi
Di parolla cappiata
Tonta, innamurata
Persa da rigalà si
Anima, core è carne.

Ch’avemu nant’à a bocca ?
Un ditu à tocca tocca
Pè dì ci lu ricusu
Postu chì ùn hè l’usu
Attenti, femu pianu
Per andà sempre sanu
È tandu à ùn dì più
Luntanu ùn si và più.

Nant’una bocca, sai
Ci vole à inventà
E parolle chì mai
Duvianu parlà
A voglia, a brama, u tene
È ciò chì ùn cunvene

Ci vole à dì
Cum’ellu si basgia
Ogni parolla brasgia
Ogni smisura pensa
Chì scatena i sensi

Nant’una bocca, sai
Da l’ombra à u parlà
U bellu da assaghjà
Hè ciò chì hà lu gustu
Di ogni palisà.