1

Marchjava

L’omu marchjava tristu è penserosu
E l’acqua lu bagnava pianu pianu
Dece anni à oghje avia fattu sposu
Ma ella ripusava in terra luntana.

A so vita era biota è trascinata
Un ghjornu mandatu qui, l’altru culà
Più nisunu piacè più nisuna scappata
Tantu in tantu un amore falzu per ballà.

In lu foscu di lu celu ammantatu
Un lume bruttu dicia falzità
Senza riflete si seria lampatu
Per un più sente u so core lagnà.

Ma a scontru quell’eternu
Quellu u sole mai spentu
Custi in core d’inguernu
S’hè siccatu lu so pientu.

Oghje marchja sottu a luna
Per la grande piaghja bianca
Dizzingatu hà so le fune
Vogliu vince cù tè à fiancu…