1

Mai à Tumbà

In quella scola di Parigi
Ci riscuntraimu eo è tù
Scalendu di le nostre isule
A toia in ghjò, a meia in sù
In camera tutte le notte
à rumbu biancu è à caffè
Barattavamu le nostre isule
A toia à mè a meia à tè.

Ripigliu :
Nò, mai à tumbà
U ricordu, u ricordu
Nò, mai à tumbà
U ricordu di quell’età.

Dicie :” in què u paese
Ma chì simu venuti à fà
Quindi ci crescenu l’offese
Ma u bisognu ci fece stà . “
Soga era listessu battellu
Chì tremindui ci pigliò
Cum’è la luce chjappa l’acellu
Per un pugnu di baiuccò.

Tandu ci mancava lu sole
I so pezzi i sapie piattà
In lu focu di un piverone
In la to gioia di ballà
è scaccanave quand’eo dicia
Chì ghjere lu moru per mè.
È u pudere di la risa
L’aghju amparatu accantu à tè.

È l’acque chjare di u to lagone
L’aghju intese tantu ammentà
Eo Carbunaccia è Vilone
Ghjera sempre prontu à vantà
Ma s’ella c’hè una cosa vera
In quellu tempu chì ùn hè più
Un pezzone di la mio terra
Lu m’ai fattu scopre tù.