1

Maghju

Sò le rosule sunguigne
Ch’anu intintu l’orisonte
Cum’è labre curatine
Chi basgionu mare è monte.

E ghjè maghju incaluritu
Chi ci spaventu lu core
Denduci l’ultimu stritu
Di l’inguernu chi si more.

E sò le quattru stagioni
Ch’anu incruciatu lu ventu
Cù le saette è li toni
A u legnu di turmentu.

Puesia o natura
A qualessa mi cunfonde
Mascherendu la figura
Di l’angoscia chi m’addonde.

Serà l’acqua di u celu
Chi ci pienghje à la faccia
E spenghji tante candele
Tante vite à issa festaccia

Currendu cum’è lu fiume
A fane pienu lu stagnu
A sera à l’ultimu lume
Si sente cullà un lagnu.

U lagnu di a nostra ghjente
Ch’ùn si perde in l’alburoni
Ma vene à straccià la mente
E straccià le mio canzone.

Serà vera la vuciata
Chi dice è ribomba in mene
Chi sta terra marturiata
Un averà mai bene ?

Pregu la Santa Regina
A l’altare di stu monte
Un sò rosule sanguigne
Ch’anu intintu l’orisonte.