1

Machja Corsa

Ce dialogue entre le maquis corse et le poète écrit par Ghjanettu Notini après un incendie qui ravagea la région de Venacu en 1932, fait l’inventaire des richesses que la nature recèle mais, exprime également sa faiblesse face à ceux qui veulent la brûler.

Machja corsa inveranita
Carc’à mazzuli muscanti
Conta, conta o preferita
Ch’eiu possa ripete in canti
Sai chì, cum’è u mare è u ventu
Capiscu lu to lamentu

È la machja tutta in fiore
Cun alitu prufumati
Trà la gioia è lu dulore
Cum’un dolce sirinatu
À stu core chì mi trema
Mi cunfidò stu puema

Veni quì pueta caru
Frà ste più belle rambelle
Mì, un lettu di murze paru
À st’albitru in campanelle
Posa. Tè ! T’adumbreraghju
Cù stu muchju rusulaghju

Tante vette aghju intricciatu
Per mille coppie d’acelli,
È i so nidi aghju curatu
Per gode d’i so sturnelli
Cun tè chì mi teni cara
Voli ch’iu mi mostri avara

Sò ghjunte duie pernici
Ciaccianendu da l’amore
Dicendu i nostri nemici
A volpe è u cacciadore
Ci danu riposu infidu
Facci, o machja, u nostru nidu

Ma dinò, o chì sfurtuna
In tristu preparativu
Hè ghjuntu à u chjaru di luna
Un esseracciu nucivu
Cù la micidiaghja fiara
Per brusgiammi à rughja para

O le mio muscante gemme
Li mio tanti è più culori
È voi quantu mi preme
O canzone, aliti, amori
Chì sarà a nostra risorsa
Fiati di la machja corsa

Tù pueta chì mi senti
Chì mi capisci è mi lodi
Piegni, canta i mio lamenti
Nanzu chì a manu s’approdi
Prova à tuccà u core in pettu
À quellu ch’ùn m’hà rispettu

Ghjanettu Notini \ Toussaint Montera
Vitalba