1

L’Esiliatu

Nanz’à un viaghju supranu
Mi ne sò andatu sempre luntanu
U mio paese di forza aghju lasciatu
Per vince un pezzu di pane furzatu
Di sta partenza ùn ristava ch’è pienti
Aghju lasciatu i mio cari parenti
N’aghju pigliatu per quarant’anni
Treni, aviò è batelli
Aghju lasciatu quallà la mio armunia
Per vive cum’è un strangeru
Cun tristezza è malincunia
Ma per mè un ghjornu l’esiliu s’arresterà
È ritruvendu i mei u mio core s’aprerà…