1

Fanale

Nant’una sera infreddulita
Sì calava lu ghjornu trosciu,
Sopra u marosu hè nata
Una fumaccia chì sparghjia lu so velu.

Sparguliati trà i so vapori,
L’omi, nantu à e debule barcele
Bramendu à i venti traditori,
U menu soffiu per imbuffà e vele.

Fanale, schjarisci i nostri passi,
Insegnacci tù, i veri chjassi.

Impagnati tutti à circà via,
Persi à mezu à a bughjura ;
Sempre più in la s’avanzava,
Mà incù à fiancu, tamanta paura.

È quandu, contra tutta attesa
Un raghju strappò u nigrone,
Per mustrà di una manu tesa,
À l’omi chjucuti, sò ostinazione.

Hè cusì l’omu, què si sà
Dà fassi spessu abbagliula,
Tocca ellu à pensa :
Viaghjà ùn si pò senza sbagliassi.

Omu campa, ride è canta ;
Di a to strada un perde filu,
Chì serpentosa hè a vita
Senza ricumendassi à lu celu.

 

Antone Crescenzi
Vaghjime