1

Esse

Esse Bis
A l’alba scunnisciuta di li to primi sogni
Issu sbardu incuriusitu à l’entre di u mondu
U mondu sempre novu à ditt’i to bisogni
U celu à l’infinita u mare senza fondu.

Esse Bis
A l’ora benedetta di li to primi passi
L’inforcu senza fine chi tuttu hè da truvà
Esse la meraviglia è lu smeravigliassi
Mille sò le canzone è mille ai da cantà.

Esse Bis
L’amore chi ti cresce è stacca e to stonde
A terra chi ti porta nutrisce i to versi
A manera furiosa di stringhje ancu l’onde
Esse issa supranenza, i to penseri immersi.

Esse Bis
U filu di u tempu chi scrive e to cunfine
Imbucina a to vita à u ghjumellu più strettu
Esse la forza in tè chi ùn teme la fine
Matura lu to attu, infiara lu to dettu.

Esse Bis
U soffiu di u tempu chi copre u to sensu
Chi acceca a to lumera è cambia i to bisogni
In l’eterna maestrà d’esse di lu silenziu
Eppo lu mare immensu tracarcu di sogni.

Esse Bis