1

E Spisce Di Capitellu

Duie spine di vetru in sonniu d’orisonte
A u pede chì pesa nant’à la petra stretta,
Quandu si face crosciu lu mandile in fronte,
Quandi lu soffiu hè stancu è chì lu core aspetta ;

Cullendu sempre cume per carezzà lu celu
Versu a nebbia chì tesse mille mantellucci,
Hai lasciatu quaghjò l’ombra verde di melu,
D’ a Restònica l’ onde n’ùn sò più chè filucci.

Un chjerchju di granitu ciuttatu d’ una stella,
Cume un altare smensu à un dìu putente,
Alza i so muri grisgi, strana citadella,
Chì piatta in lu so pettu e t’acque lucichente.

Quandu l’elpa si tace è chì la notte vene,
Chì trema lu silenziu à le to porte d’oru,
L’unicorne è le fate, li maghi è le sirene
Ghjùnghjenu à mirassi in lu to spechju moru.

Ripigliu:
Fiore
Turchinu d’albore
Chì cresce è chì corre
A l’orlu di u celu ;
Strisce
Lucichente è lisce,
Cusì sò e spisce
Di Capitellu.