1

E pò mora

E pò mora di i to sogni,
Com’è una vela chi s’offri a u ventu !
E pò mora quandi u tempu,
Soffia una aria di luntani viaghji !

Mora a l’ultimu ghjornu,
Stancu d’essa oramai,
Mora di i to sogni !

E pò mora u cori mutu,
Com’e un aceddu ch’hà persa a vita !
E pò mora in u ricordu,
Ch’in u silenziu un fiori sbuccia !

Mora a l’ultimu meziornu
Solu trà u celi è u mari,
Mora u cori mutu !

E pò mora nant’a i to labbri,
Com’e un cantu di primavera !
E pò mora di i to lacrimi,
Ch’innacquarani a libertà !

Mora a l’ultima sera,
Fieru di u tempu chi nasci,
Mora nant’a i to labbri,
Mora è pò mora !

Bruno Susini
Surghjenti