1

Brocelianda

Cume un’ arca d’u legnu u più scuru
Catedrale di quarci centenari
Viaghjatore quì, piantati puru
A u reame d’i guardiani stantari
Quì, musiche sò cume vadine
Tutt’ e pazzie citadine
Ci s’anniganu in sarabanda
Quì balla Brocelianda

Lu ventu ci fischja a so cantata
Berculendu dragoni addurmentati
Quì vanu i fuletti cùn qualchi fata
Sò guardiani di tesori piattati
Quì in lu s’agrottu di granitu
Merlinu sta insunulitu
U silenziu solu cumanda
Quì dorme Brocelianda

Si dice chi quì ribomba u cantu
Di qualchi battaglia antica via via
Qualchi volta si, cum’un incantu
Avalon si svela, meraviglia
Tandu, in le mente stendenu l’ale
Isse prudezze immemuriale
Chì l’imaginariu dumanda
Quì veghja Brocelianda

Noi disciteremu ‘ssa memoria
Assenta d’i libri di storia
Eccu u segnu ch’ella ci manda
Quì campa Brocelianda