1

Avvene Da Fà

S’elli sò strutti l’anni
Chè n’avemu campatu
Induv’ella ghjè a storia
S’elle sò brugiate e grane
Chè n’avemu suminatu
Induv’ella ghjè a memoria

Sè u cantu prufanu
Chè tu m’hai amparatu
Un lu possu stampà
Sè a terra di u cumunu
Ch’elli hanu arrubatu
Un si pò riguarà…
Chì serà l’avvene

Sè’ssa lingua ch’eo parlu,
Ch’eo scrivu è ch’eo cantu
Un si pò ampara
E sè ogni vulè,
Devu mettelli d’a cantu
Chì mi ferma à campà

Sè ogni vulunta
Ghjè prestu ammanittata
Cumè si pò ingrandà,
Sè ogni forza viva
Ghjè prestu incarcerata
Cumè si pò sperà…
In lu nostru avvene

Sè u focu d’estate
Vince e nostre fureste
Natura ùn ci n’hè più
E sè ogni battaglie
Devenu esse funeste
Morta ghjè la ghjuventù

Sè lu sapè supranu
Sempre vole impone
E ch’ellu ùn sparte più
E ch’ella si more
Pocu à pocu la nazione
Campaci ùn si pò più…
E peghju serà l’avvene

Mà sè l’omu crede in l’omu,
In la so fede tamanta
In la so voglia di fà
Ch’ellu sparterà lu dolu,
Le so pene è li so pienti
Di a vindetta si scurderà

Tandu i figlioli adduniti
Sott’a listessa bandera
Inc’una vuluntà cumuna
Feranu d’issu paese,
Una nazione fiera
Un hè mancherà manc’una…
E feranu l’avvene