A Svolta

Cuntà voddu a stodia d’un epica scurdata
Chi Portivechju era dumìniu ‘lli singhjori,
Cù tarri è putera sprizzàiani i pastori
Ma un ghjornu un omu libarò a cuntrata.

Da u Rosumarinu si n’andeti à bon’ora
À pricà in paesu bè missu è attillatu,
Ma un curciu eleganti ùn era accittatu
È da i sbìri `lli sgiò ni fù lampatu fora.

Li vulìani fà capì
L’inghjùria greva è seria,
Chì ùn si poni adunì
U lussu cù a miseria,
È chì ùn ci era piazza quì
Pà a so stirpa vituperia.

Strappendu i so panni da vultà suttumissu
È fendu un asempiu tandu l’ani minatu,
In menti a rivolta d’un estru spatrunatu
Di risanà l’unori tandu s’era prumissu.

A dùminica dopu cù u fucili cintu
Ni volsi à cavaddu lavà l’uffesa fatta,
Ancu u so ghjacaru purtaia una cravatta
Passendu u capu altu da nimu ùn fù rispintu.

Dopu à tamanta prova
Chjuccaiani i campani,
D’una dignità ritrova
Suttu à l’ochja suprani,
Chì currìa un aria nova
Trà i sgiò è i paisani.