1

A Scimia

L’anu chjosu ind’una gabbia
Mi dumandu sempre perchè
U dicenu periculosu,
Purtatu nant’à u piacè
Nantu a so porta hè scrittu SCIMIA
Ma eiu guardendu lu bè
Li trovu ancu una sumiglia
Incù u ben’di Carlu Ghjisè
Attenti à a scimia !

Davant’à a gabbia, imbadate
Margherita, Santa è Ninnì
Guardavanu maravigliate
Una cosa ch’ùn possu dì
Per ùn dispiace troppu à mamma
Eiu parleraghju cusì
Quell’essere avia una stanga
Chì si ne vede poche quì
Attenti à a scimia !

Ma a gabbia chjudia male
È à l’ispensata s’aprì
È ne surtì quell’animale
Dicendu : « Avà basta cusì !
Di e seghe n’aghju una techja
È di ghjucà mi cù issu ballò
Appruntate e patanechje
V’aghju da fà vede quale eo sò ! »
Attenti à a scimia !

Amparendu ch’ellu era pussellu
Margherita, Santa è Ninnì
Attipponu per u chjusellu
Dicendu : « ùn ci vole à stà quì ! »
Santa dicia : «N’aghju vistu
Ma di ssu calibru custì,
Mancu quellu parasciuttistu
Ch’eiu cunnobbi à Djibouti ! »
Attenti à a scimia !

Tandu nacque a cunfusione
È tutta la ghjente scappò
Fora di un ghjudice di struzzione
È d’una vechja in caraccò
A vechja disse : « Anima santa,
Dipoi ch’ellu hè mortu Antò
Ùn n’aghju paspatu tantu,
Ùn diceria minca di innò ! »
Attenti à a scimia !

Quellu ghjudice spenseratu
Pensava : « chì mi pò fà ? »
Da una scimia à un magistratu
Ci hè qualchì differenza ma
L’animale pocu garbatu
Di a vechja ùn si primurò
Trascinò u disgraziatu
Ind’è a chjostra di Petru Antò
Attenti à a scimia !

Ciò chì si passò à lu bughju
Ùn vi la possu mancu cuntà
Di lu magistratu lu mughju
Si sentia da fiume in dà
Sgucciulava, stringhjia i denti
Pienghjulava è chjamava : « O Mà !»
Cum’è tanti è tanti nucenti
Ch’ellu avia fattu scapà
Attenti à a scimia !